Codul de conduită etică și profesională al personalului contractual

1. Scop

Codul de comportament etic al Unității de Asistență Medico-Socială de Pneumoftiziologie Sânpetru este proiectat pentru a contribui la îmbunătățirea rezultatelor unității prin respectarea drepturilor fiecărui pacient (beneficiar) și derularea relațiilor cu beneficiarii și publicul într-un mod etic.

Pacienții (beneficiarii) au dreptul fundamental la atenția și grija cuvenită care să protejeze demnitatea personală și respectarea valorilor culturale psiho-sociale și spirituale ale acestora. Aceste valori influențează deseori percepțiile pacienților asupra afecțiunilor medicale și a tratamentelor medicale. Întelegerea și respectarea acestor valori constituie ghiduri pentru instituiție în satisfacerea corespunzătoare a nevoilor pacienților (beneficiarilor).

Conducerea unității conștientizează faptul că practicile de relaționare cu pacienții precum și conduita personalului unității în furnizarea de servicii de asistență medico-sociale către aceștia au un efect semnificativ asupra răspunsului fiecărui bolnav la tratamentele medicale oferite.

Responsabilitatea etică consta în a:

• Analiza cu considerație valorile pacienților (beneficiarilor) și preferințele, inclusiv deciziile de a refuza/întrerupe tratamentul;
• Recunoaște responsabilitățile unității în condițiile legii;
• Informa pacienții despre responsabilitățile care le revin în procesul de primire a ajutorului medical;
• Gestiona relațiile noastre cu pacientii si publicul intr-un mod etic.

 

2. Politica de etică

Unitatea de Asistență Medico-Socială de Pneumoftiziologie Sânpetru a integrat responsabilitatile sale etice în activitatea de zi cu zi. Astfel, misiunea noastră, viziunea și valorile sunt comunicate pe scară largă în cadrul unității și reflectă cultura noastră etică și organizațională.

Misiunea: acordarea celor mai bune servicii (eficiente, eficace și de calitate) astfel încât să se realizeze îmbunătățirea stării de sănătate a populației deservite.

Activitatea medicală a instituției va respecta principiile fundamentale ale serviciilor publice, adică:

• Eficienta utilizare a resurselor și eficacitatea furnizării serviciilor;
• Fiabilitate a raportarilor interne și către exterior;
• Conformitate cu legislația aplicabilă.

Viziune:

1. adaptarea serviciilor la nevoile populației deservite
2. creșterea calității serviciilor;

Unitatea urmărește să devină un partener de încredere atât pentru ai săi cât și pentru colaboratori – spitale, furnizori, parteneri în programe de cercetare, comunitate, etc. Aceasta viziune se va realiza prin cooptarea de personal adecvat și crearea/păstrarea unei strânse colaborări cu instituțiile partenere pentru a atinge un raport optim de satisfacție a pacienților. De asemenea, prin serviciile oferite, unitatea își propune să caștige loialitatea comunității și să atingă performanța financiară necesară.

Valori :

• primordialitatea criteriilor de performanță în activitatea unitatii de asistență medico social de pbeumoftiziologie
• optimizarea raportului cost / eficiență în administrarea Unității de Asistentă Medico-Socială de Pneumoftiziologie Sânpetru
• asigurarea condițiilor de acccesibilitate și echitate populației deservite
• îmbunătățirea continuă a condițiilor implicate în asigurarea satisfacției beneficiarului și a personalului angajat

In Plan etic: Întreg personalul unității este ghidat de valorile necesare indeplinirii misiunii, astfel:

• Ne pasă de pacienții (beneficiarii) noștri ca și cum ne-ar pasa de cei dragi și îi tratăm în mod similar, cu expertiza, compasiune și respect;
• Încurajăm inițiativa, inovarea, tenacitatea în abordarea problematicii sănătății întregii comunității din care facem parte și în cadrul careia activam;
• Promovăm un mediu care stimulează diversitatea, premiază excelența și valoarea adăugată, și încurajează valorile civice;
• Lucrăm în cooperare cu colegii noștri și cu comunitatea noastră pentru a avansa bunăstarea regiunii;
• Demonstrăm calități de lider în toate problemele critice ale activității noastre, într-un mod demn de încredere din partea opiniei publice.
• Acționăm cu responsabilitate, integritate și abilitate în administrarea noastră financiară.

Principiile eticii sunt generale, indiferent de locul de muncă al personalului angajat în unitate, de aceea, orice abdicare de la principiul universalității, în virtutea căruia orice om este privit ca demn de respect și de ajutorare prin însăși calitatea sa umană, este un regres etic. De asemenea, un regres etic este orice abdicare de la principiul în virtutea căruia omul este un “scop în sine”.

O serie de abateri de la relațiile interumane ce trebuie să se manifeste între membrii corpului medical, între corpul medical și celelalte categorii de personal din cadrul unității, între aceștia și beneficiarii servicilor noastre, merită a fi enuntate și analizate tocmai pentru a stabili care sunt normele deontologice ce trebuie să ne conducă activitatea. În dorința de îmbunătățire a relațiilor interumane, Consiliul Etic al unității a procedat la întocmirea prezentului cod de etică și deontologie profesională valabil pentru întreg personalul angajat al Unității de Asistență Medico-Socială de Pneumoftiziologie Sânpetru.

 

3. Legislație

Elaborarea prezentului COD DE ETICĂ ȘI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ a personalului unității are la bază, ca temei legal, următoarea legislație în vigoare:

• Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare;
• Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autoritățile și institutiile publice;
• Hotărârea Colegiului Medicilor din Romania nr. 2/2012 privind adoptarea Statutului și a Codului de deontologie medicală ale Colegiului Medicilor din Romania;
• Decizia Colegiului Farmaciștilor din Romania nr. 1/2005 privind adoptarea Statutului Colegiului Farmaciștilor din România și a Codului deontologie al farmacistului, cu modificări ulterioare;
• O.U.G. nr. 144/ 2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din Romania;
• Hotărârea OAMGMAMR nr. 2/2009 privind adoptarea Codului de etică și deontologie al asistentului medical generalist, al moașei și al asistentului medical din România;
• Legea nr. 466/2004 privind statutul asistentului social;
• Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, inființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din Romania;
• H.G. nr. 788/2005 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România;
• Codul Deontologie al Profesiei de Psiholog cu drept de liberă practică;
• Codul Deontologie al Psihologului clinician, consilierului psihologic si psihoterapeutului din Romania;
• Legea nr. 571/14.12.2004 privind protecția personalului din autoritățle publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii;
• Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului;
• Ordin nr. 1410/2016 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor omului nr. 46/2003.

 

CAPITOLUL – I  – DOMENIUL DE APLICARE ȘI PRINCIPII GENERALE

 

ART. 1 Domeniul de aplicare al Codului de etică și deontologie profesională din cadrul unității reglementează normele de conduită profesională ale întregului personal. Normele din prezentul cod sunt obligatorii pentru personalul contractual din cadrul unității, încadrat în baza prevederilor Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicat, cu modificările ulterioare.

 

ART. 2 Obiective Obiectivele prezentului cod urmăresc să asigure creșterea calității întregii activități a unității, o bună administrare în realizarea interesului public, precum și eliminarea birocrației și a faptelor de coruptie prin:

• Reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale și profesionale corespunzătoare creării și menținerii la nivel înalt a prestigiului instituției publice și al personalului;
• Informarea publicului (beneficiarilor) cu privire la conduita profesională la care este îndreptățit să se aștepte din partea personalului contractual în exercitarea funcției;
• Crearea unui climat de încredere și respect reciproc între pacienți și personalul unității.

 

ART. 3 Principii. Principiile care guvenează conduita profesională a personalului sunt următoarele:

• Prioritatea interesului public – principiu conform caruia personalul are îndatorirea de a considera interesul public mai presus decat interesul personal, în exercitarea atribuțiilor funcției;

• Asigurarea egalității de tratament a cetățenilor – principiu conform caruia personalul are îndatorirea de a aplica acelasi regim juridic în situatii identice sau similare;

• Profesionalismul – principiu conform caruia personalul are obligația de a îndeplini atribuțiile de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, corectitudine și conștiinciozitate;

• Imparțialitatea și nediscriminarea – principiu conform caruia angajații sunt obligați să aibă o atitudine obiectivă, neutră față de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea atribuțiilor funcției;

• Integritatea morală – principiu conform căruia personalului îi este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru el sau pentru altul, vreun avantaj ori beneficiu moral sau material;

• Libertatea gândirii și a exprimării – principiu conform căruia personalul poate să-și exprime și să-și fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept și a bunelor moravuri;

• Cinstea și corectitudinea – principiu conform căruia, în exercitarea funcției și în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, personalul trebuie să fie de bună-credință și să acționeze pentru îndeplinirea conformă a atribuțiilor de serviciu;

 

ART. 4 Termeni. În înțelesul prezentului cod, expresiile și termenii de mai jos au următoarele semnificații:

• Personal ori angajat – persoana încadrată și numită într-o funcție în cadrul, în condițiile Legii nr. 53/2003, cu modificările ulterioare.
• Funcție – ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite, în temeiul legii, în fișa postului;
• Interes public – acel interes care implică garantarea și respectarea de către unitate, a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor, recunoscute de Constituție, legislația internă și tratatele intenaționale la care România este parte, precum și îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficienței, eficacității și economiciățtii cheltuirii resurselor;
• Interes personal – orice avantaj material sau de altă natură, urmărit ori obținut, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru alții, de către personalul prin folosirea reputației, influenței, facilităților, relațiilor, informațiilor la care are acces, ca urmare a exercitării atribuțiilor funcției;
• Conflict de interese – acea situație sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect, al angajatului contravine interesului public, astfel încât afectează sau ar putea afecta independența și imparțialitatea sa în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp și cu obiectivitate a îndatoririlor care îi revin în exercitarea funcției deținute;
• Informație de interes public – orice informație care privește activitățile sau care rezultă din activitatea unității, și care este stabilită astfel de către conducerea unității, în baza prevederilor legale în vigoare, indiferent de suportul ei;
• Informatie cu privire la date personale – orice informație privind o persoana identificată sau identificabilă.

 

ART. 5 Responsabilitate socială

Agenda unității referitoare la responsabilitate socială include următoarele aspecte:

 

• Redresarea stării de sănătate a comunității prin colaborarea cu grupuri și persoane competente și dedicate;
• Identificarea nevoilor în domeniul asistenței medico-sociale, stabilirea priorităților, comunicarea clară către comunitate a serviciilor oferite de către unitate;

 

ART. 6 Participarea pacienților la programe de educație și de cercetare medicală

Unitatea recunoaște importanța activității de educație clinică și de cercetare în domeniul medical și ca atare se implică activ în astfel de activități. De asemenea, unitatea recunoaște dreptul pacienților de a considera valorile proprii culturale, profesionale și spirituale, ca acestea ar putea să fie în conflict cu participarea acestora în programe de educație sau de cercetare medicale. Pacienții vor fi informați în legatură cu derularea unor astfel de programe și vor avea dreptul să refuze participarea lor în activități de acest tip.

 

ART. 7 Reclamațiile pacienților

Conducerea unității încurajează comentariile, reclamațiile, etc. primite de la pacienți și familiile lor cu privire la serviciile oferite de unitate. Comentariile, atât cele negative cât și cele pozitive, sunt privite ca oportunități și sunt folosite cu scopul de a îmbunătăți serviciile.

Politica unității este de a rezolva cu promptitudine nemulțumirile, reclamațiile pacientului sau a familiei, precum și de a împărtăși comentariile pozitive despre experiențele lui și/sau a familiei acestuia. Depunerea unei reclamații sau plângeri nu va compromite accesul pacientului (beneficiarului) la serviciile unității.

 

ART. 8 Relațiile între salariații unității

Conducerea unității recunoaște spiritul inovativ, responsabil, participativ și colegial în comportamentul personalului unității cu alte persoane din cadrul unității.

Nici o persoană nu va fi discriminată pe motive etnice, rasiale, culturale, religioase, politice în procesul de recrutare al personalului precum și ulterior pe parcursul desfășurării activității în cadrul unității.

Conducerea unității încurajează avertizările în interes public cu privire la neregularități etice și/sau legale efectuate de personalul din subordine. Pentru încurajarea spiritului civic, conducerea unității a elaborat și comunică în cadrul unității procedura operațională care stabilește modul de tratare a avertizărilor neregularităților și de protecție a persoanelor care emit astfel de avertizări. În același timp, conducerea unității condamna delațiunea.

 

ART. 9 Conflictul de interese

Reprezintă acea situație sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect, al persoanei angajate în cadrul unității contravine interesului public, astfel încât afectează sau ar putea afecta independența și imparțialitatea sa în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp și cu obiectivitate a îndatoririlor care îi revin în exercitarea funcției deținute.

Interesul personal reprezintă orice avantaj material sau de altă natură, urmărit ori obținut, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru ațtii, de către personal prin folosirea reputației, influenței, facilităților, relațiilor, informațiilor la care are acces, ca urmare a exercitării atribuțiilor funcției.

Constituie conflict de interese deținerea de către director de părți sociale, acțiuni sau interese la societăți comerciale ori organizații nonguvernamentale care stabilesc relații comerciale cu unitatea la care persoana în cauză exercită funcția de director.

Pentru prevenirea conflictelor de interese, persoanele din conducerea unității, au obligatia de a da o declarație de interese, precum și o declarație cu privire la incompatibilitățile prezentate în paragraful anterior.

 

ART. 10 Consultarea pe probleme de etică.

Atunci cand apar probleme de etică în relația între angajați sau în relația angajaților cu pacienții (beneficiarii), colaboratori sau public, personalul implicat poate solicita implicarea Consiliului Etic din cadrul unității pentru a contribui la soluționarea preocupărilor lor etice.

Toate solicitările de consultare a eticii trebuie să fie îndreptate catre consilierul de etică.

 

ART. 11 Confidențialitatea

Toți pacienții unității beneficiază de protejarea intimității lor în orice moment și în toate situațiile, cu excepția situaților în care respectarea intimității ar pune în pericol viața lor.

Informațiile confidențiale pot fi revizuite, comunicate sau discutate doar atunci când este necesar să se asigure îngrijirea pacientului. Informații medicale pot fi divulgate numai atunci când pacienții autorizează acest fapt sau atunci când dezvăluirea acestor informații este cerută de lege.

Unitatea își asumă responsabilitatea pentru protejarea informațiilor pacienților, atât personale cât și medicale, și își recunoaște responsabilitatea legală și etică în acest sens.

Încălcările politicii de confidențialitate sunt motive pentru luarea măsurilor disciplinare, inclusiv concediere.

 

ART. 12 Gestionarea durerii

Unitatea înțelege că durerea este un eveniment fiziologic și psihologic negativ și care este cel mai bine măsurat de pacient. Conducerea unității recunoaște durerea ca fiind o componentă importantă a aborăarii actului medical și ia măsurile ce se impun pentru managementul eficient al durerii în toate fazele de manifestare ale maladiilor tratate.

 

CAPITOLUL – II  – NORME GENERALE DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ

 

ART. 13 Asigurarea unui serviciu public de calitate.

Personalul are obligația de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetățenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor și la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competențelor unității, în limitele atribuțiilor stabilite prin fișa postului. În exercitarea funcției, personalul are obligația de a avea un comportament profesionist, precum și de a asigura, în condițiile legii, transparența administrativă, pentru a câștiga și a menține încrederea pacienților în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea unității.

 

ART. 14 Respectarea Constituției și a legilor.

Angajații au obligația ca, prin actele și faptele lor, să respecte Constituția și legile țării și să acționeze pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale, în conformitate cu atribuțiile care le revin, cu respectarea eticii profesionale. Personalul trebuie să se conformeze dispozițiilor legale privind restrangerea exercitiului unor drepturi, datorată naturii funcțiilor deținute.

 

ART. 15 Loialitatea față de unitate.

Personalul are obligația de a apara cu loialitate prestigiul unității în care își desfășoară activitatea, precum și de a se abține de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.

Angajaților le este interzis:

 

• Să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea unității, cu politicile și strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;

 

• Să facă aprecieri în legătură cu litigiile aflate în curs de soluționare și în care unitatea are calitatea de parte, dacă nu sunt abilitați în acest sens;

 

• Să dezvaluie informații care nu au caracter public, în alte condiții decât cele prevăzute de lege;

 

• Să dezvaluie informațiile la care au acces în exercitarea funcției, dacă aceasta dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile unității ori ale unor angajați, precum și ale persoanelor fizice sau juridice;

 

• Să acorde asistență și consultanță persoanelor fizice sau juridice, în vederea promovării de acțiuni juridice ori de altă natură impotriva statului ori unității în care își desfășoară activitatea.

 

Prevederile de mai sus se aplică și după încetarea raportului de muncă, pentru o perioada de 2 ani, dacă dispozitiile din legi speciale nu prevăd alte termene. Prevederile prezentului cod de conduită nu pot fi interpretate ca o derogare de la obligația legală a personalului de a furniza informații de interes public celor interesați, în condițiile legii.

 

ART. 16 Libertatea opiniilor.

În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu angajații au obligația de a respecta demnitatea funcției deținute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor unității în care își desfășoară activitatea. În activitatea lor angajații au obligația de a respecta libertatea opiniilor și de a nu se lăsa influentați de considerente personale. În exprimarea opiniilor, personalul trebuie să aibă o atitudine conciliantă și să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri.

 

ART. 17 Activitatea publică

Relațiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de către persoanele desemnate în acest sens de directorul unității, în condițiile legii. Angajații desemnați să participe la activități sau dezbateri publice, în calitate oficială, trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare încredințat de directorul unității. În cazul în care nu sunt desemnați în acest sens, angajații pot participa la activități sau dezbateri publice, având obligația de a face cunoscut faptul ca opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al unității.

 

ART. 18 Activitatea politică.

În exercitarea funcției deținute, personalului îi este interzis:

• Să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice;
• Să furnizeze sprijin logistic candidaților la funcții de demnitate publică;
• Să afișeze în cadrul unității însemne ori obiecte inscripționate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidaților acestora.

 

ART. 19 Folosirea imaginii proprii.

În considerarea funcției pe care o deține, personalul are obligația de a nu permite utilizarea numelui sau a imaginii proprii în acțiuni publicitare pentru promovarea unei activități comerciale, precum și în scopuri electorale.

 

ART. 20 Cadrul relațiilor în exercitarea atribuțiilor funcției.

În relațiile cu personalul din cadrul unității precum și cu persoanele fizice sau juridice, toți angajații sunt obligați să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credință, corectitudine și amabilitate. Personalul are obligația de a nu aduce atingere onoarei, reputației și demnității persoanelor din cadrul unității, precum și persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcției, prin:

• Întrebuințarea unor expresii jignitoare;
• dezvăluirea aspectelor vieții private;
• formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase.

 

Personalul trebuie să adopte o atitudine imparțială și justificată pentru rezolvarea clară și eficientă a problemelor beneficiarilor. Personalul are obligația să respecte principiul egalității cetățenilor în fața legii și a unității, prin: promovarea unor soluții coerente, conform principiului tratamentului nediferențiat, raportate la aceeați categorie de situații de fapt și prin eliminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte privind naționalitatea, convingerile religioase și politice, starea materială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte.

 

ART. 21 Conduita în cadrul relațiilor internaționale.

Personalul care reprezintă unitatea în cadrul unor organizații internaționale, instituții de învățământ, conferințe, seminarii și alte activități cu caracter internațional are obligația să promoveze o imagine favorabilă țării și instituției publice pe care o reprezintă. în relațiile cu reprezentanții altor state, angajații au obligația de a nu exprima opinii personale privind aspecte naționale sau dispute internaționale. În deplasările în afara țării, personalul este obligat să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol și să respecte legile și obiceiurile țării gazdă.

 

ART. 22 Interdicția privind acceptarea cadourilor, serviciilor și avantajelor

Angajatii nu trebuie să solicite ori să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitații sau orice alt avantaj, care le sunt destinate personal, familiei, parinților, prietenilor ori persoanelor cu care au avut relații de serviciu, afaceri sau de natură politică, care le pot influența imparțialitatea în exercitarea funcțiilor deținute ori pot constitui o recompensă în raport cu aceste funcții.

 

ART. 23 Participarea la procesul de luare a deciziilor.

În procesul de luare a deciziilor personalul are obligația să acționeze conform prevederilor legale și să își exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat și imparțial. Angajatii au obligația de a nu promite luarea unei decizii de către unitate, de către alți angajați, precum și îndeplinirea atribuțiilor în mod privilegiat.

 

 

ART. 24 Obiectivitate în evaluare.

În exercitarea atribuțiilor specifice funcțiilor de conducere, angajații au obligația să asigure egalitatea de șanse și tratament cu privire la dezvoltarea carierei pentru personalul din subordine. Personalul de conducere are obligația să examineze și să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competenței profesionale pentru personalul din subordine, excluzând orice formă de favoritism ori discriminare.

 

Personalul de conducere are obligația de a nu favoriza sau defavoriza accesul ori promovarea în funcțiile pe criterii discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii neconforme cu principiile prevăzute la art. 3.

 

 

ART. 25 Folosirea abuzivă a atribuțiilor funcției deținute.

Personalul are obligația de a nu folosi atribuțiile funcției deținute în alte scopuri decât cele prevăzute de lege. Prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de evaluare sau de participare la anchete ori acțiuni de control, personalul nu poate urmări obținerea de foloase sau avantaje în interes personal ori producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane. Angajații au obligația de a nu interveni sau influența vreo anchetă de orice natură, din cadrul unității sau din afara acesteia, în considerarea funcției pe care o dețin. Angajații au obligația de a nu impune altor angajați să se înscrie in organizații sau asociații, indiferent de natura acestora, ori de a nu le sugera acest lucru, promițându-le acordarea unor avantaje materiale sau profesionale.

 

 

ART. 26 Utilizarea resurselor publice.

Personalul este obligat să asigure ocrotirea proprietății publice și private a statului și a unităților administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, acționând în orice situație ca un bun proprietar. Personalul are obligația să folosească timpul de lucru, precum și bunurile aparținând unității numai pentru desfășurarea activităților aferente funcției deținute. Personalul trebuie să propună și să asigure, potrivit atribuțiilor care îi revin, folosirea utilă și eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale. Personalului care desfășoară activități publicistice în interes personal sau activități didactice îi este interzis să folosească timpul de lucru ori logistica autorității sau a unității pentru realizarea acestora, fără aprobarea conducerii unității.

 

 

ART. 27 Limitarea participării la achiziții, concesionări sau închirieri

Orice angajat poate achiziționa un bun aflat în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, supus vânzării în condițiile legii, cu excepția următoarelor cazuri:

 

• când a luat cunostință, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, despre valoarea ori calitatea bunurilor care urmează să fie vândute;
• când a participat, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la organizarea vânzării bunului respectiv;

 

• când poate influența operațiunile de vânzare sau când a obținut informații la care persoanele interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.

Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul concesionarii sau inchirierii unui bun aflat in proprietatea publica ori privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale. Angajatilor le este interzisa furnizarea informatiilor referitoare la bunurile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, supuse operatiunilor de vanzare, concesionare sau inchiriere, in alte conditii decat cele prevazute de lege.

 

CAPITOLUL – III  – COORDONAREA ȘI CONTROLUL APLICĂRII NORMELOR DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ PENTRU PERSONALUL UNITĂȚII

 

ART. 28 Sesizarea conducerii unității poate fi accesată de orice persoană cu privire la:

• încalcarea prevederilor prezentului cod de conduită de către angajați;
• constrângerea sau amenințarea exercitată asupra angajatului pentru a-1 determina să încalce dispozițiile legale în vigoare ori să le aplice necorespunzăto

Angajații nu pot fi sancționați sau prejudiciați în nici un fel pentru sesizarea cu bună- credință a organelor disciplinare competente, în condițiile legii. Conducerea unității va verifica actele și faptele pentru care a fost sesizată, prin organul disciplinar competent investit cu soluționarea sesizării, cu respectarea confidențialității privind identitatea persoanei care a facut sesizarea.

 

ART. 29 Soluționarea sesizării.

Rezultatele cercetării actelor și faptelor depuse spre analiză și verificare organului competent, potrivit legii – comisii de disciplină și/sau Consiliul de etică al unității – vor fi consemnate într-un raport scris în care va fi precizat explicit în următoarele situații:

• încălcare a codului de etică și deontologie profesională,
• încălcare a normelor de conduită în relația medic-asistentă,
• încălcare a normelor disciplinei în unitatea de asistență medico-sanitară,
• încălcare a drepturilor pacienților,
• orice alte situații după caz.

Raportul rezultat în urma cercetării, potrivit legii, va conține și măsurile impuse de rezultatul cercetării, în raport cu gravitatea abaterii, avându-se în vedere următoarele:

• imprejurările în care fapta a fost săvârșită;
• gradul de vinovație al angajatului;
• consecințele abaterii;
• comportarea generală în serviciu a angajatului;
• eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către angajat.

 

În cazul în care comisia competentă investită cu soluționarea sesizării, apreciază ca gravitatea și complexitatea acuzelor aduse angajatului sunt de natură a afecta grav onoarea, prestigiul profesiei și moralitatea profesională în rândul corpului profesional din care face parte, în conformitate cu prevederile legilor și regulamentelor specifice profesiei, ale statutelor și ale codurilor etice și de deontologie profesională poate propune transmiterea sesizării în vederea cercetării și soluționării către organismele de cercetare disciplinare organizate la nivelul organismelor profesionale.

 

Rezultatul cercetării actelor și faptelor depuse spre analiză și verificare organului disciplinar competent, potrivit legii, vor fi comunicate:

1. angajatului sau persoanei care a formulat sesizarea;
2. angajatului care face obiectul sesizării.

 

CAPITOLUL – IV  – ETICA ȘI DEONTOLOGIA MEDICILOR

ART. 30 Domeniul de aplicare și principii generale

Sănătatea omului este țelul suprem al actului medical. Obligația medicului constă în a apăra sănătatea fizică și mentală a omului, în a ușura suferințele, în respectul vieții și demnității persoanei umane, fără discriminări în funcție de vârstă, sex, rasă, etnie, religie, naționalitate, condiție socială, ideologie politică sau orice alt motiv, în timp de pace, precum și în timp de război. Respectul datorat persoanei umane nu încetează nici după decesul acesteia.

În exercitarea profesiei sale, medicul acordă prioritate intereselor pacientului, care primează asupra oricăror alte interese, este obligat să respecte drepturile fundamentale ale omului și principiile etice în domeniul biomedical.

Este interzis medicului, în exercitarea profesiei sale, să impună pacientului opiniile sale personale de orice natură ar fi acestea. Medicul nu trebuie să înceteze niciodată, în decursul vieții sale profesionale, să își însușească achizițiile științei medicale, în scopul îmbunătățiri cunoștințelor sale medicale.

Medicul trebuie ca, în conformitate cu abilitățațile și cunoștințele sale, să contribuie la informarea obiectivă a publicului și autorităților medicale în ceea ce privește problemele medicale. Medicul care oferă informații medicale în mass-media trebuie să verifice modul în care afirmațiile sale sunt făcute publice și să ia atitudine ăn cazul denaturării acestora.

 

ART. 31 Despre independența profesională a medicului și responsabilitate

Medicul are independența profesională absolută, libertatea absolută a prescriptiilor și actelor medicale pe care le consideră necesare, în limitele competenței sale, și este răspunzător pentru acestea. În cazul limitării prin constrângeri administrative și/sau economice a independenței sale, medicul nu este răspunzător.

Medicul nu va garanta vindecarea afecțiunii pentru care pacientul i s-a adresat. În activitatea medicală ce se desfășoară în echipă, răspunderea pentru actele medicale aparține medicului șef, în limitele atribuțiilor administrative de coordonare, și medicului care efectuează direct actul medical, în limitele competenței sale profesionale și rolului care i-a fost atribuit de șeful echipei. În echipele interdisciplinare, șeful echipei se consideră a fi medicul din specialitatea în care s-a stabilit diagnosticul major de internare, dacă nu există reglementări speciale care să prevada altfel. Delegarea totală sau parțiala a obligațiilor proprii către alte persoane, în lipsa evaluării și controlului personal, constituie abatere deontologică. Exprimarea consimțământului informat al pacientului pentru tratament nu înlătură responsabilitatea medicului pentru eventualele greșeli profesionale.

 

ART. 32 Secretul profesional este obligatoriu, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege.

Face obiectul secretului profesional tot ceea ce medicul, în timpul exercitării profesiei sale, a aflat direct sau indirect în legătură cu viața intimă a bolnavului, a familiei, a aparținătorilor, precum și probleme de diagnostic, prognostic, tratament, diverse circumstanțe în legatură cu boala. Secretul profesional persistă și după terminarea tratamentului sau decesulului. Secretul profesional trebuie păstrat și față de aparținători, dacă pacientul nu dorește altfel.

Secretul profesional trebuie păstrat față de colegi, cadre sanitare și instituțiile medicale care nu sunt implicate în actul medical al pacientului în cauză. În comunicările științifice cazurile vor fi în așa fel prezentate încât identitatea bolnavului să nu poată fi recunoscută. În cazul în care nu este contrar intereselor pacientului, medicul curant va permite accesul mass- media la informații numai cu acceptul acestuia. Conducerea unității medicale, prin medical șef este obligată să ia toate măsurile în așa fel încât accesul mass-media la pacient să se facă numai cu acceptul medicului curant și al acestuia.

Acordarea de informații cu privire la un anumit caz se poate face numai cu acordul pacientului, al medicului curant și al conducerii unității. Evidențele medicale trebuie păstrate ca materiale secrete profesionale.

 

ART. 33 Reguli generale de comportament în activitatea medical

Medicul nu poate trata un pacient fără a-1 examina medical în prealabil, personal. Medicul poate executa o activitate medicală doar dacă are pregătire și practică suficientă pentru aceasta. Aceasta prevedere nu se aplică în cazuri de urgență vitală, care nu poate fi rezolvată altfel.

Medicul poate utiliza numai aparate de diagnostic sau tratament autorizate și pentru mânuirea cărora are pregatire ori suficientă practică. Dacă în urma examinării sau în cursul tratamentului medicul consideră că nu are suficiente cunoștințe ori experiență pentru a asigura o asistență corespunzătoare, va solicita un consult, prin orice mijloace, cu alți specialiști sau va îndruma bolnavul către aceștia. În caz de pericol de moarte iminent, medicul va rămâne lângă pacient atât timp cât este nevoie de ajutorul lui profesional. Pacientul nevindecabil va fi tratat cu aceeași grijă și aceeași atenție ca și cel care are șanse de vindecare.

Medicul va informa pacientul asupra bolii acestuia, tratamentului necesar și a șanselor de însănătoșire.

Medicul va evita să trezească prin comportamentul lui imaginea unei boli mai grave decât este ea în realitate. Medicul va păstra o atitudine de strictă neutralitate și neamestec în problemele familiale ale bolnavului, exprimându-și părerea numai dacă este solicitat și numai dacă intervenția este motivată de interesul sănătății bolnavului. Medicul nu trebuie să se implice în problemele legate de interesele materiale din familia bolnavului său.

 

ART. 34 Obligativitatea acordării asistenței medicale

Medicul care se găsește în prezența unui bolnav sau rănit în pericol are obligația să îi acorde asistența la nivelul posibilităților momentului și locului ori să se asigure că cel în cauză primește îngrijirile necesare. În caz de calamități naturale sau accidentări în masă, medicul este obligat să răspundă la chemare, chiar să își ofere de bunăvoie serviciile medicale imediat ce a luat cunostință despre eveniment. Medicul poate refuza acordarea de îngrijiri de sănătate din motive personale sau profesionale temeinice, îndrumând pacientul spre alte surse de îngrijire medicală, cu excepția situațiilor de urgență. Medicul este obligat să pună la dispoziție confratelui care preia pacientul toate informațiile medicale referitoare la caz.

 

ART. 35 Întreținerea și folosirea cunoștințelor profesionale Educația Medicală Continuă

Medicii au datoria de a-și perfecționa continuu cunoștințele profesionale. În folosirea unor metode terapeutice noi trebuie să primeze interesul pacientului, iar acestea nu pot fi utilizate decât după evaluarea raportului risc-beneficiu.

 

ART. 36 Integritatea și imaginea medicului

Medicul trebuie să fie model de comportament etico-profesional, contribuind la creșterea nivelului sau profesional și moral, a autorității și prestigiului profesiunii medicale pentru a merita stima și încrederea pacienților și a colaboratorilor. Medicul nu trebuie să se folosească de un mandat electiv, o funcție administrativă sau de alte autorități pentru a-și crește clientela. Medicul poate folosi numai titlul la care are dreptul, conform pregătirii sale profesionale. Informările privind serviciile medicale sunt acceptate, cu condiția să fie corecte, și se pot referi la:

 

• sediul profesional, orele de funcționare, conducerea instituției medicale;
• specialitatea și titlul medicului;
• metodele de diagnostic și tratament folosite. Aceste informații trebuie să se refere numai la metode de diagnostic și tratament fundamentate științific și acceptate în lumea medicală și nu trebuie să conțină date eronate sau care ar putea induce pacienții în eroare;
• tarifele percepute (dacă este cazul).

 Aceste informații nu trebuie să inducă pacienților impresia ca neapelarea la serviciile medicului respectiv le poate pune în pericol starea de sănătate fizică sau psihică.

 

Medicul nu poate face reclamă unor medicamente sau bunuri medicale de consum. Menționarea denumirii unor medicamente sau bunuri medicale în cuprinsul unor articole, cărți, făcută în scop științific, nu se consideră reclamă. Medicul nu trebuie să facă propagandă în mediile nemedicale sau chiar medicale unor procedee de diagnostic ori tratament insuficient probate, fără să sublinieze și rezervele ce se impun. Este contrara eticii înțelegerea dintre doi medici, între medic și farmacist sau între medic și un cadru auxiliar pentru obținerea de avantaje materiale.

 

Este interzisă practicarea de către medic a unor activități care dezonorează profesia medicală. Orice medic trebuie să se abțină, chiar în afara vieții profesionale, de la acte de natură să ducă la desconsiderarea acesteia. Medicul nu poate fi obligat să își exercite profesia în condiții ce ar putea compromite calitatea îngrijirilor medicale și a actelor sale profesionale, cu excepția urgențelor medico-chirurgicale vitale. Medicul nu poate propune sau aplica pacientului ca benefice ori lipsite de riscuri remedii sau procedee iluzorii ori insuficient probate. Orice practică neștiințifică este interzisă. Este interzisă acordarea de facilități, colaborarea sau sprijinirea oricărei persoane care practică ilegal medicina. Medicul are obligația de a sesiza existența unor astfel de situații colegiului teritorial al medicilor.

 

ART. 37 Indatoriri față de bolnavi Respectarea drepturilor persoanei

Medicul trebuie să respecte dreptul persoanei în privința opțiunii libere asupra medicului său curant și chiar să faciliteze această posibilitate. Un medic care este solicitat sau are obligația să examineze o persoană privată de libertate ori să dea îngrijiri în mediu carceral nu poate nici direct, nici indirect, fie și numai prin simpla prezență, să cauționeze sau să favorizeze atingerea integrității fizice ori psihice a vreunui deținut, inclusiv a demnității acestuia. Dacă medicul constată că persoana privată de libertate a suportat maltratări, are obligația să informeze autoritatea judiciară.

 

Relația cu pacientul

Exercitarea profesiei medicale nu trebuie făcută impersonal, ci încercând stabilirea unei relații umane cu pacientul, pentru ca, la nevoie, compasiunea din partea medicului să nu pară un act formal. Este interzis ca medicul curant să întrețină relatii sexuale cu pacienții săi sau să-i supună pe aceștia unor acte degradante pentru ființa umană. Medicul trebuie să dea dovadă de diligență maximă în stabilirea diagnosticului, tratamentului adecvat și în evitarea complicațiilor previzibile la pacientul aflat în îngrijirea sa. Prescripțiile medicale trebuie formulate cât mai clar, medicul asigurându-se că a fost înțeles complet de către bolnav și anturajul acestuia, mergând până la încercarea de a supraveghea executarea tratamentului. Din momentul în care a răspuns unei solicitări, medicul este automat angajat moral să asigure bolnavului în cauză îngrijiri conștiincioase și devotate, inclusiv prin trimiterea pacientului la o unitate medicală sau la un specialist cu competențe superioare. Medicul curant are obligația de a face toate demersurile medicale pentru a facilita pacientului său obținerea drepturilor sale ce decurg din starea de boală. În caz de razboi, cataclisme, epidemii și atentate, medicul nu are dreptul să își abandoneze bolnavii, cu excepția unui ordin formal al unei autorități competente în conformitate cu legea.

 

Consimțământul

Pentru orice intervenție medicală diagnostică sau terapeutică este necesar consimțământul informat al pacientului ce va fi exprimat în condițiile legii. Consimțământul va fi dat după informarea pacientului asupra diagnosticului, prognosticului, alternativelor terapeutice, cu riscurile și beneficiile acestora. În situația pacientilor incompetenți sau care nu își pot exprima voința, consimțământul va aparține reprezentanților legali. Dacă medicul curant apreciază ca decizia reprezentantului legal nu este în interesul pacientului, se constituie o comisie de arbitraj de specialitate pentru a evalua cazul și a lua decizia. În situații de urgență, când este pusă în pericol viața pacientului, iar acesta nu își poate exprima voința și rudele sau reprezentanții legali nu pot fi contactați, consimțământul este implicit, iar medicul va face tot ceea ce este posibil pentru salvarea acestuia, urmând ca informarea acestuia să se facă ulterior. Prognosticul grav va fi împărtășit pacientului cu prudență și tact, ținându-se cont de starea psihică a acestuia. Prognosticul va fi dezvăluit și familiei doar dacă pacientul consimte la aceasta.         În cazul în care se consideră că dezvăluirea prognosticului va dauna pacientului său atunci când acesta nu dorește să afle, prognosticul poate fi dezvăluit familiei.

 

ART. 38 Eliberarea de documente medicale

Este interzisă eliberarea pentru bolnav a unor certificate de complezență sau a unor rapoarte tendențioase. Orice act medical va oglindi realitatea obiectivă. Medicul poate emite certificate, atestate și documente permise de lege, pe baza propriilor sale constatări și a examenelor necesare în acest scop.

Este interzis ca informațiile medicale să fie prezentate deformat sau ascunse. Documentele medicale vor respecta forma prevazută de lege. Documentele medicale nu trebuie să conțină mai multe date decat este necesar scopului pentru care acestea sunt întocmite și eliberate. Persoana la care se referă documentul medical emis are dreptul de a fi informată cu privire la conținutul acestuia.

 

ART. 39 Îndatoriri față de comunitate

Medicul chemat într-o familie ori colectivitate trebuie să se îngrijească de respectarea regulilor de igienă și de profilaxie. El va semnala bolnavului și anturajului responsabilitatea ce revine acestora față de ei înșiși, dar și față de comunitate și colectivitate. Medicul are obligația morală de a aduce la cunoștința organelor competente orice situație de care află și care reprezintă un pericol pentru sănătate publică.

 

ART. 40 Relațiile medicului cu colegii și colaboratorii. Confraternitatea.

Medicul va trebui să își trateze confrații așa cum ar dori el însuși să fie tratat de ei. În baza spiritului de corp profesional, medicii își datorează asistență morală. Schimbul de informații între medici privind pacienții trebuie să se facă obiectiv și în timp util, în așa fel încât asistența medicală a pacienților să fie optimă. Dacă un medic are neînțelegeri cu un confrate, trebuie să prevaleze concilierea potrivit Statutului Colegiului Medicilor din Romania. Este interzisă răspândirea de comentarii ce ar putea să prejudicieze reputația profesională a unui confrate. Medicii trebuie să ia apărarea unui confrate atacat pe nedrept. Constituie încălcare a regulilor etice blamarea și defăimarea colegilor (critica pregătirii sau activității lor medicale) în fața bolnavilor, aparținătorilor, a personalului sanitar etc., precum și orice expresie sau act capabil să zdruncine încrederea în medicul curant și autoritatea acestuia. Atunci când un medic ia cunostință despre greseli etice sau profesionale care aduc atingere imaginii profesiei, comise de către un coleg, trebuie să ia atitudine cu tact, încercând să discute problema cu confratele în cauză. Dacă aceasta nu dă rezultate, medicul are obligația să discute cazul în cadrul Colegiului Medicilor din Romania, înainte de a se adresa altor autorități competente.

 

ART. 41 Consultul medical.

Ori de câte ori medicul consideră necesar să ceară parerea unui coleg pentru elucidarea diagnosticului, formularea planului terapeutic sau a indicației unei intervenții, acesta va propune, de acord cu bolnavul sau aparținătorii lui și ținând cont de preferințele acestuia, un consult cu alți confrați. Consultul este organizat de medicul curant și este recomandabil ca medicii chemați pentru consult să examineze bolnavul în prezenta medicului curant. Apoi medicii se retrag pentru a discuta cazul. După ce au căzut de acord, medicul curant comunică bolnavului sau aparținătorului rezultatul consultului. Daca există divergențe de păreri, se va proceda, după caz, la completarea examinărilor, internarea în unitate, largirea consultului prin invitarea altor specialiști etc. În consultul medical se va păstra o atmosferă de stimă și respect reciproc, nu se va manifesta superioritate față de medicul curant. Discuția cazului și observațiile critice nu se vor face în fața bolnavului sau a altor persoane străine, chiar dacă este vorba de medici subordonați. Un medic care a fost chemat pentru un consult nu trebuie să revadă ulterior pacientul din proprie inițiativă și fără aprobarea medicului curant. În cazul colaborării mai multor medici pentru examinarea sau tratamentul aceluiași pacient, fiecare practician își asumă responsabilitatea personal. Este interzis transferul de sarcini și responsabilități privind indicațiile de investigații, prescrierea de medicamente sau concedii medicale către alți medici care nu au participat la consultul medical.

 

Dacă în urma unui consult avizul celor chemați diferă fundamental de cel al medicului curant, pacientul trebuie informat. Medicul curant este liber să se retragă daăa părerea medicilor chemați la consult prevalează în opinia pacientului sau a anturajului acestuia. Pacientul aflat în tratamentul unui coleg poate fi asistat de orice confrate pentru probleme incidente urgente, cu informarea prealabilă sau ulterioară a medicului. Dacă propunerea pentru un consult medical vine din partea pacientului sau a anturajului acestuia, medicul are obligația organizării modalității de consult. În cazul în care medicul curant nu este de acord, se poate retrage fără explicații. În urma consultului se va redacta un document semnat de participanți. Dacă documentul nu este redactat, se consideră că participanții la consult susțin punctul de vedere al medicului curant.

 

ART. 42 Raporturi cu alți profesioniști din domeniul medical.

Medicii vor avea raporturi bune, ăn interesul pacienților, cu ceilalți profesioniști din domeniul medical.

 

ART. 43 Exercițiul medicinei de expertiză judiciară. Subiectul va fi informat în prealabil despre sensul examinării, de către expertul care nu a avut niciodată nici o relație de un gen oarecare cu cel expertizat, ceea ce i-ar putea influența raționamentele, altfel expertul are obligația de a se recuza, informând forurile competente cu privire la motivele recuzării. Expertizatul îl poate recuza pe expert, acesta trebuind să se supună dorinței expertizatului. Raportul final nu va conține decât elemente de răspuns la chestiunile puse în decizia de numire a expertului. În rest, expertul este supus secretului profesional.

 

ART. 44 Atentarea la viața și integritatea fizică a bolnavului.

Eutanasia. Medicul trebuie să încerce reducerea suferinței bolnavului incurabil, asigurând demnitatea muribundului. Se interzice cu desăvârșire eutanasia, adică utilizarea unor substanțe sau mijloace în scopul de a provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea și prognosticul bolii, chiar dacă a fost cerut insistent de un bolnav perfect conștient. Medicul nu va asista sau indemna la sinucideri ori autovătămări prin sfaturi, recomandări, imprumutarea de instrumente, oferirea de mijloace. Medicul va refuza orice explicație sau ajutor în acest sens. Nici o mutilare nu poate fi practicată fără o justificare medicală evidentă, serios documentată și fără consimțământul informat al pacientului, cu excepția situațiilor de urgență cu risc vital. Prin actele sale profesionale, de investigare sau terapeutice, medicul nu trebuie să supună pacientul nici unui risc nejustificat, chiar dacă există cererea expresă a acestuia din urmă.

 

CAPITOLUL  – V –  ETICA ȘI DEONTOLOGIA FARMACISTULUI

 

ART. 45  Principii generale.

Principiile fundamentale în baza cărora se exercită profesia de farmacist sunt următoarele:

 

• exercitarea profesiei se face exclusiv în respectul față de viață și de persoana umană;
• în orice situație primează interesul pacientului și sănătatea publică;
• respectarea în orice situație a drepturilor pacientului;
• colaborarea ori de cate ori este cazul cu toți factorii implicați în asigurarea stării de sănătate a pacientului;
• adoptarea unui rol activ față de informarea și educația sanitară a publicului, precum și față de combaterea toxicomaniei, polipragmaziei, dopajului, automedicației și a altor flageluri;
• acordarea serviciilor farmaceutice se face la cele mai înalte standarde de calitate posibile pe baza unui nivel inalt de competență științifică, aptitudini practice și performanțe profesionale, în concordanță cu progresele științelor și practicii farmaceutice;
• în exercitarea profesiei farmaciștii trebuie să dovedească loialitate și solidaritate unii față de alții în orice împrejurare, să își acorde colegial ajutor și asistență pentru realizarea îndatoririlor profesionale;
• farmaciștii trebuie să se comporte cu cinste și demnitate profesională și să nu prejudicieze în niciun fel profesia de farmacist sau să submineze încrederea publică în aceasta.

 

În situațiile în care în rezolvarea unei probleme alegerea soluției nu este prevazută în normele legale, farmacistul trebuie să ia o decizie concordanță cu etica profesiei și să își asume responsabilitatea. Pentru respectarea principiilor de mai sus farmacistul este obligat să își păstreze libertatea și independența profesională conform jurământului profesiei. Colegiul Farmaciștilor din România garantează menținerea standardelor profesionale la cel mai înalt nivel posibil, în scopul ocrotirii sănătății publice, prin supravegherea respectării de către farmaciști a îndatoririlor profesionale și a eticii profesionale, precum și prin apărarea independenței, onoarei și demnității profesionale.

 

ART. 46 Responsabilitatea personală și independența farmaciștiIor.

În vederea îndeplinirii atribuțiilor, farmacistul, în timpul exercitării actului profesional, este obligat să respecte următoarele reguli:

 

• să își exercite profesia în conformitate cu procedurile standard de operare scrise, prevăzute de regulile de bună practică din domeniul său de activitate;

• să își îndeplinească îndatoririle profesionale cu competență, în termenele stabilite;

• să profeseze doar în acele posturi în care i se permite să își respecte îndatoririle esențiale ca farmacist, libertatea de decizie și independența profesională;

• sa accepte acele posturi pentru care are competenta si disponibilitatea necesare pentru a îndeplini cu succes indatoririle profesionale.

 

În acest sens trebuie să se informeze asupra:

• specificului activității, accesului la mijloacele necesare pentru exercitarea profesiunii la standardele necesare;

• să își îndeplinească personal atribuțiile și la nevoie să delege o persoană competentă autorizată pentru îndeplinirea anumitor activități profesionale, asumându-și răspunderea;

• să informeze imediat o persoana responsabilă în cazul în care nu își poate îndeplini îndatoririle profesionale, pentru a se putea lua la timp măsuri de remediere;

• sa raporteze medicului prescriptor sau autorităților competente orice efect nedorit sau advers al medicamentelor, în scopul optimizării tratamentelor;

• să se abțină să critice sau să condamne convingerile personale ori religioase ale pacientului care apelează la serviciile sale;

• să acorde servicii în mod egal pentru toți pacienții, fără discriminare, în ordinea solicitării acestora, cu excepția situațiilor de urgență;
• să se asigure că serviciile sale au fost percepute și înțelese corect de pacient, încurajându-1 să participe activ la reușita tratamentului;

• să nu refuze nejustificat acordarea serviciilor care îi intră în atribuții, conform legii.

 

Farmacistul poate refuza acordarea unor servicii către pacient atunci când refuzul este justificat de interesul sănătății pacientului. Înainte de a-și asuma o funcție de conducere, farmacistul trebuie să se autoevalueze și să se asigure ca este capabil să îndeplinească toate responsabilitățile acestei funcții.

 

ART. 47 Competența profesională.

Farmacistul trebuie să își asigure și să își mențină la un înalt nivel pregatirea profesională, prin actualizarea permanentă a cunoștințelor în aria sa profesională, în scopul îndeplinirii atribuțiilor cu competența necesară.

În vederea actualizării permanente a cunoștintelor profesionale, farmacistul este obligat:

 

• să își planifice și să participe la formele de pregătire profesională organizate sau acreditate de Colegiul Farmaciștilor din România;
• să evalueze și să aplice în practica curentă cunoștințele actualizate permanent;
• să ateste cu documente doveditoare pregatirea sa, prin formele programelor de dezvoltare profesională acceptate, atunci când acest lucru îi este solicitat de comisiile de specialitate ale colegiului teritorial la care este înregistrat.

 

ART. 48 Confidențialitatea.

Farmacistul are datoria de a respecta și proteja informația profesională. Farmacistul trebuie să respecte și să protejeze confidențialitatea informațiilor referitoare la pacienți, obținute în cursul activităților profesionale.

 

Informații pot fi dezvăluite în următoarele cazuri:

• când pacientul și-a dat consimțământul scris;
• când tutorele pacientului a consimțit în scris, dacă vârsta pacientului sau starea sa de sănătate nu permite aceasta;
• când este necesar pentru a preveni afectări majore sau punerea în pericol a sănătății pacientului, a unei terțe persoane sau a publicului în general;
• stabilirea vinovăției în cazul săvârșirii unor infracțiuni, la solicitarea instanței de judecată;
• în alte situații prevăzute de lege.

Farmacistul nu trebuie să dezvăluie, decât cu acordul scris al medicului prescriptor, nici o informație referitoare la practica prescrierii acestuia.

Farmacistul trebuie să protejeze informația profesională internă, respectând următoarele reguli:

 

• să nu permită accesul terților la informații privind activitatea unității în care își desfășoară activitatea, decât cu acordul scris al angajatorului sau în alte situații prevăzute de lege;
• să respecte cerințele legale de protecție a informațiilor privind acumularea și utilizarea acestora;
• farmaciștii își acordă ajutor reciproc și consultanță pentru realizarea îndatoririlor profesionale;
• farmaciștii își rezolvă singuri litigiile, cu respectarea spiritului de colegialitate; dacă nu reușesc, fac apel la comisia de litigii a colegiului;
• farmacistul trebuie să își trateze toți colaboratorii cu respect, bunăvoință și colegialitate;
• farmacistul trebuie să dovedească în orice împrejurare solidaritate față de colegii săi și loialitate față de corpul profesional și profesia de farmacist, în interesul pacientului și al publicului în general;
• farmacistul trebuie să colaboreze cu medicul și cu alți membri ai echipei de sănătate. În acest sens:
• farmacistul colaborează activ cu medicul prescriptor pentru a realiza efectuarea tratamentului pacientului la timp, în parametrii optimi și în înțeresul acestuia;
• în colaborarea sa cu medicul, farmacistul se va abține de la orice înțelegere în scop material sau de altă natură care ar avea drept rezultat încălcarea dreptului pacientului;
• farmacistul trebuie să se abțină de la orice fapt care ar putea aduce prejudicii demnității și imaginii medicului sau altor membri ai profesiunilor sanitare, pentru a nu crea neîncredere pacientului.

 

ART. 49 Concurența neloială

Farmacistul nu trebuie să utilizeze mijloacele concurenței neloiale în vederea obținerii unor avantaje materiale sau de altă natură. Se consideră a fi practici neloiale, fără a fi limitative, următoarele activități:

• atragerea pacienților prin oferirea de avantaje materiale sau reclamă mincinoasă;
• folosirea de funcția deținută sau de mandatul încredințat în cadrul organelor de conducere pentru atragerea de pacienți. Este sancționabilă denunțarea nejustificată și în scop concurențial a colegilor.

 

ART. 50 Publicitatea

Orice informație furnizată publicului de către farmacist în legătură cu serviciile de sănătate oferite trebuie să fie corectă, decentă, legală și onestă. Orice informație și material promoțional cu privire la serviciile profesionale trebuie să fie în concordanță cu rolul farmacistului în promovarea sănătății și să permită pacientului să decidă independent asupra solicitării serviciului respectiv. În scopul promovării unor servicii proprii, farmaciștii trebuie să se abțină de la a defăima serviciile profesionale ale altor confrați. Farmacistul trebuie să se abțină de la orice procedee sau mijloace contrare demnității profesionale, care ar prejudicia dreptul pacientului de a-și alege singur farmacistul Pe tot timpul exercitării profesiei, farmacistul trebuie să se asigure ca acțiunile de promovare a medicamentelor, în care este implicat sau care au loc în unitățile în care el lucrează, sunt în conformitate cu prevederile legale privind publicitatea medicamentelor. Farmacistul se va asigura că promovarea medicamentelor nu implică obligarea pacientului de a cumpăra sau de a primi medicamente nedorite sau în exces, în locul celor dorite sau împreună cu acestea.

 

ART. 51 Servicii farmaceutice de urgență

Pentru asigurarea continuității asistenței cu medicamente a pacienților, farmaciștii trebuie să furnizeze, în condițiile legii, servicii farmaceutice de urgență. Furnizarea serviciilor farmaceutice de urgență se va face cu respectarea următoarelor principii:

 

1. farmacistul va utiliza toate cunoștințele sale profesionale pentru a veni în sprijinul pacientului;

 

1. pentru a realiza un serviciu de calitate, farmacistul va solicita medicului curant al pacientului toate informațiile legate de urgență cererii sale, respectiv medicația curentă, existența altor afecțiuni sau alergii, precum și alte aspecte relevante;
2. decizia farmacistului va fi luată avându-se în vedere și afecțiunea pentru care se solicită medicamentul, grupa terapeutică din care face parte medicamentul, efectele adverse și contraindicațiile;
3. medicamentele psihotrope și stupefiante nu fac obiectul serviciilor farmaceutice de urgență. Pentru a realiza în condiții bune serviciile farmaceutice de urgență, farmacistul este obligat să acorde primul ajutor, în limita competențelor sale, și să solicite intervenția serviciilor specializate, informând asupra măsurilor luate din proprie inițiativă.

 

ART. 52 Incompatibilități

Se recunoaște ca activitate profesională activitatea desfășurată în mod legal de farmacie în cadrul unui sau mai multe dintre domeniile următoare:

 

• prepararea formelor farmaceutice ale medicamentelor;
• fabricarea și controlul medicamentelor;
• controlul medicamentelor într-un laborator pentru controlul medicamentelor;
• depozitarea, conservarea și distribuirea medicamentelor angro;
• prepararea, controlul, depozitarea și distribuția medicamentelor în farmacii deschise publicului;
• prepararea, controlul, depozitarea și eliberarea medicamentelor din farmaciile de unitate;
• acordarea de informații și consultanță privind medicamentele.
• Farmacistul, în conformitate cu pregătirea sa universitară, este competent să exercite și alte activități profesionale, precum:
• colaborare cu medicul pentru stabilirea și urmărirea terapiei pacientului;
• farmacovigilența;
• fabricarea, controlul, depozitarea, conservarea și distribuția produselor din plante, suplimentelor nutritive, produselor igieno-cosmetice, dispozitivelor medicale, medicamentelor de uz veterinar, substanțelor farmaceutice active și auxiliare;
• analize în laboratoare de biochimie, toxicologie și igienă a mediului și alimentelor;
• marketing și management farmaceutic;
• activități didactice, cercetare sau administrate sanitară.

 

În toate activitățile prevăzute menționate farmacistul are deplină răspundere și drept de decizie. Exercitarea profesiei de farmacist este incompatibilă cu:

• exercitarea concomitentă a profesiei de medic;
• starea de sănătate fizică sau psihică necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei de farmacist;
• comerciant persoană fizică;
• exercitarea unor activități contrare legii sau bunelor moravuri;
• calitatea de lucrător comercial sau agent comercial;
• angajat al altor unități decât cele care au ca obiect de activitate serviciile farmaceutice, cercetarea farmaceutică, producția ori distribuția de medicamente.

 

ART. 53 Dispoziții finale.

Farmacistul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor și regulamentelor profesionale, a Codului deontologie al farmacistului și a regulilor de bună practică profesionala, a Statutului Colegiului Farmaciștilor din România, pentru nerespectarea deciziilor adoptate de organele de conducere ale Colegiului Farmacițtilor din România, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale Colegiului Farmaciștilor din România. Orice comportament în exercitarea profesiei care încalcă principiile prezentului cod poate face obiectul unei reclamații privind încălcarea eticii profesionale de către farmacist.

 

CAPITOLUL – VI – ETICA Ș1 DEONTOLOGIA PSIHOLOGULUI

ART. 54 Principiul respectării drepturilor și demnității oricărei persoane

Psihologii vor avea permanent în atenție faptul că orice persoană are dreptul să-i fie apreciată valoarea înnăscută de ființa umană și aceasta valoare nu este sporită sau diminuată de cultură, naționalitate, etnie, culoare sau rasă, religie, sex sau orientare sexuală, statut marital, abilități fizice sau intelectuale, vârstă, statut socio-economic sau orice altă caracteristică personală, condiție sau statut. Aderarea la acest principiu presupune respectarea de către psihologi a următoarelor reguli:

 

• își desfășoară activitatea, manifestând respect față de trăirile, experientele, cunoștințele, valorile, ideile, opiniile și optiunile celorlalți;

 

• nu se angajează public în prejudicierea imaginii celorlalți și nu vor manifesta inechitate pe criterii de cultură, naționalitate, etnie, rasă, religie, sex, orientare sexuală și nici nu se angajează în remarci sau comportamente ce aduc prejudicii demnității celorlalți;

 

• evită ori refuză să participe la activități și practici ce nu respectă drepturile legale, civile, ori morale;

 

• vor refuza să consilieze, să educe ori să furnizeze informații oricărei persoane care, după opinia lor, va utiliza cunoștințele și îndemânarea dobândită pentru a viola drepturile fundamentale ale omului;

 

• respectă drepturile celor care beneficiază de servicii psihologice;

 

• se vor asigura că, sub nici o formă, consimțământul informat al pacientului/participantului nu este dat în condiții de coerciție sau sub presiune;

 

• vor avea grijă ca, în furnizarea de servicii psihologice ori în activitatea de cercetare să nu violeze spatiul privat personal sau cultural al pacientului/subiectului, fără o permisiune clară să facă acest lucru.

 

ART. 55 Principiul responsabilității profesionale și sociale.

Psihologii manifestă o maximă responsabilitate pentru starea de bine a oricărui individ, a familiei, grupului ori comunității față de care își exercită rolul de psihologi. Această preocupare include atât pe cei direct cât și pe cei indirect implicați în activitățile lor, prioritate având cei direct implicați. Aderarea la acest principiu presupune respectarea următoarelor reguli de către psihologi:

 

• vor proteja și promova starea de bine evitând provocarea de daune pacienților, colegilor de profesie și a celorlalți;

 

• vor respecta dreptul persoanei de a sista, fără nici o justificare, participarea sa la serviciul furnizat, în calitate de pacient, sau la activități de cercetare științifică, în calitate de subiect;

 

• vor contribui la dezvoltarea psihologiei ca stiință și a societății în general, prin cercetarea liberă și prin exprimarea liberă a cunoștințelor și ideilor, excepție făcând activitățile ce intră în conflict cu prevederile Codului deontologic;

 

• vor susține cu responsabilitate rolul psihologiei ca profesie, în fața societății și vor promova și menține cele mai înalte standarde de calitate;

 

ART. 56 Principiul integrității profesionale

Psihologii vor cauta să manifeste cel mai înalt grad de integritate morală și profesională în toate relațiile lor. Este de datoria psihologului să prezinte onest pregătirea și calificările sale oriunde se află în relații profesionale și de asemenea să nu permită sau să tolereze practicile incorecte și discriminatorii. Aderarea la acest principiu presupune respectarea următoarelor reguli:

 

• psihologii vor prezenta într-o manieră onestă domeniile de specialitate în care sunt atestati, competențele, afilierile și experiența profesională, nefiind acceptate nici un fel distorsiuni, omisiuni sau false prezentări în acest sens;
• psihologii nu practică, nu îngăduie, nu instigă și nu consimt sau facilitează, nici o formă de discriminare;
• psihologii vor onora angajamentele asumate prin orice tip de contract sau convenție;

 

• psihologii vor promova acuratețea, obiectivitatea, onestitatea și buna-credință în activitățile lor profesionale
• psihologii vor evita orice imixtiuni care afectează calitatea actului profesional, fie că e vorba de interese personale, politice, de afaceri sau de alt tip;

 

• psihologii vor evita să ofere recompense exagerate pentru a motiva un individ sau un grup să participe într-o activitate care implică riscuri majore și previzibile;

 

• psihologii vor evita relațiile multiple (cu pacienții, subiecții, angajații) și alte situații care pot prezenta un conflict de interese sau care pot reduce capacitatea lor de a fi obiectivi și imparțiali;

 

• psihologii vor evita să participe la activități care pot cauza daune imaginii psihologilor sau psihologiei ca profesie;
• psihologii vor fi reflexivi, deschiși și conștienti de limitele lor personale și profesionale;

 

• psihologii nu vor contribui, fie singuri, fie în colaborare cu alții, la nici un fel de practici care pot viola libertatea individuală sau integritatea fizică sau psihologică a oricărei persoane.

 

ART. 57 Standarde etice generale Cunoașterea competențelor

Psihologii au obligația să-și cunoască foarte bine limitele de competență în oferirea de servicii psihologice.

Servicii psihologice în acord cu competența

Psihologii se vor angaja numai în acele activități profesionale pentru care au competențele și atestarea necesare.

 

Prezentarea onestă a competenței

Psihologii nu vor prezenta fals limitele competenței lor și nu vor prezenta pregătirea sau formarea lor într-un mod care să le favorizeze nemeritat poziția sau imaginea publică, indiferent de tipul de activitate profesională desfășurată.

 

Consultarea în caz de limită a competenței

În exercitarea profesiei, atunci când psihologii constată că ajung într-un impas profesional, prin depășirea limitelor de competență, vor consulta colegii sau supervizorul.

 

Servicii psihologice în afara competenței

În cazul în care pentru un tip de serviciu psihologic solicitat nu există standarde generale recunoscute, nici programe de formare profesională, nici specialiști atestați și disponibili în acel domeniu și totuși psihologii sunt solicitați, aceștia vor depune toate eforturile pentru obținerea unui standard minimal de competență având permanet grijă să protejeze pacienții/solicitanții și pe toți cei implicați pentru a nu produce acestora daune sub o formă sau alta; în acest caz serviciul va continua până când solicitarea încetează sau până când un specialist cu competență recunoscută pentru acel tip de serviciu devine disponibil.

 

Pregatirea continuă

Psihologii au obligația să depună permanent un efort de menținere și dezvoltare a competențelor lor prin informare permanentă, programe de formare profesională de specialitate, consultări cu ceilalți specialiști din domeniu ori prin cercetări care să conducă spre creșterea competenței profesionale.

 

Obiectivitatea

Psihologii au obligația de a fi constienți de limitele procedurilor folosite, indiferent de tipul de activitate. Psihologii vor avea grijă ca furnizarea serviciilor, cercetarea științifică, prezentarea rezultatelor și a concluziilor să fie făcută cu maximă obiectivitate, evitând tendințele de prezentare parțială sau subiectivă.

 

Afectarea competenței

Atunci când psihologii realizează că din motive de sănătate ori din cauza unor probleme personale nu mai pot să ofere în condiții de competență o anumită activitate profesională, aceștia vor decide dacă trebuie să-și limiteze, suspende sau să încheie respectiva activitate profesională.

 

ART. 58 Standarde cu privire la relațiile umane. Respect și preocupare.

În relațiile lor profesionale, psihologii vor manifesta preocupare față de pacienți, căutând să nu producă acestora daune sau suferință, iar dacă acestea sunt inevitabile le vor minimiza pe cât posibil.

 

Evitarea hărțuirii

Psihologii nu se vor angaja într-o formă sau alta de hărțuire fie că aceasta este sexuală, emoțională, verbală sau nonverbală.

 

Evitarea abuzului

Psihologii nu se vor angaja în comportamente de defăimare sau de abuz (fizic, sexual, emoțional, verbal sau spiritual) față de persoanele cu care vin în contact în timpul activității lor profesionale.

 

Evitarea relației multiple

Psihologii vor evita pe cât posibil relațiile multiple, adică relațiile în care psihologii îndeplinesc simultan mai multe roluri într-un context profesional.

 

Consimțământul în caz de relații cu terți

Psihologii vor clarifica natura relațiilor multiple pentru toate părțile implicate înainte de obținerea consimțământului, fie că oferă servicii psihologice ori conduc cercetări cu indivizi, familii, grupuri ori comunități la cererea sau pentru a fi utilizate de către terți. A treia parte poate fi școala, instanța judecătorească, diverse agenții guvernamentale, companii de asigurări, poliția ori anumite instituții de finanțare, etc.

 

Nonexploatarea

Psihologii nu vor exploata și nu vor profita, sub nici o formă, de persoanele față de care, prin profesie sau poziție, manifestă un ascendent de autoritate (pacienți, angajați). Orice formă de exploatare sau abuz de autoritate fiind strict interzisă.

 

Neintrarea în rol

Psihologii se vor abține de la intrarea într-un rol profesional atunci când din motive de ordin personal, știintific, legal, profesional, financiar:

• poate fi afectată obiectivitatea, competența sau eficiența activității lor profesionale

 

• față de pacienți/subiecți există riscul exploatării sau producerii unor daune.

 

Asigurarea consimțământului

Înainte de începerea oricărui tip de serviciu psihologic (evaluare, terapie, consiliere, etc.) psihologii vor obține consimțământul informat din partea pacienților. Psihologii se vor asigura că în procesul de obținere a consimțământului informat următoarele puncte au fost intelese: scopul și natura activității; responsabilitățile mutuale; beneficiile și riscurile; alternativele; circumstanțele unei încetări a acțiunii; opțiunea de a refuza sau de a se retrage în orice moment, fără a suferi vreun prejudiciu; perioada de timp în care e valabil consimțământul; modul în care se poate retrage consimțământul dacă se dorește acest lucru.

 

Delegarea de consimțământ

În cazul în care, persoana care urmează să beneficieze de un serviciu psihologic este în imposibilitatea de a-și da consimțământul, se acceptă obținerea acestuia de la o persoana apropiată acesteia care poate să-i apere interesele în mod legal sau de la o persoană autorizată care, conform legii, este în masură să o reprezinte.

 

Continuitatea serviciului

Dacă din motive de boală sau datorită unor evenimente survenite în viața psihologului acesta nu mai poate continua oferirea serviciului în bune condiții, va depune toate eforturile pentru a se asigura de continuitatea serviciului oferit, îndrumând pacientul spre un coleg de profesie cu competența necesară și pe cât posibil cu consimțământul pacientului.

 

Dreptul la opoziție

Cu excepția cazurilor de forță majoră, de urgență (perturbări ale functionării psihice, în termenii pericolului iminent, care necesită intervenție imediată), psihologul acționează respectând dreptul pacientului de a refuza sau a sista serviciul psihologic.

 

 

ART. 59 Standarde de confidențialitate

 

• Întreruperea serviciului din motive de confidențialitate

Atunci cand din motive bine întemeiate, psihologul nu mai poate păstra confidențialitatea, acesta va înceta să mai ofere serviciul respectiv.

 

• Protejarea confidențialității

Divulgarea, de către psihologi, a unor informații care le-au fost încredințate sau de care au luat cunoștință în virtutea profesiei, este interzisă, excepție făcând situațiile prevăzute de lege.

 

• Limitele confidențialității

Înainte de primirea consimțământului, psihologul va informa pacientul cu privire la limitele confidențialității și condițiile în care acesta poate fi încălcată precum și asupra posibilei utilizări a informațiilor rezultate în urma activității sale.

 

• Dezvăluirea de informații

Psihologii pot împărtăși informațiile confidențiale cu alții numai cu consimțământul celor vizați ori de o așa manieră încât cei vizați să nu poată fi identificați, excepție făcând situațiile justificate de lege sau în circumstanțe de iminentă sau posibilă vătămare fizică sau crimă.

 

• Confidențialitatea de colaborare

În cazul în care cu același pacient lucrează doi psihologi în același timp, aceștia vor colabora pe cât posibil, fără restricții de confidențialitate, excepție făcând situația în care există o opoziție clară din partea pacientului în acest sens.

 

• Utilizarea informațiilor

Rezultatele, documentările și notițele psihologului pot fi folosite numai într-o formulă care păstrează cu rigurozitate anonimatul.

 

• Confidențialitatea față de terți

În cazul în care există terți implicați în activitatea profesională a psihologului, acesta va clarifica cu părțile implicate limitele confidențialității, condițiile de păstrare a confidențialității și nu va da curs nici unei solicitări, venite de la o terță parte în dezvăluirea de informații confidențiale, decât în condițiile respectării legi și limitelor confidențialității.

 

ART. 60 Standarde de conduită colegială

 

• Conduita colegială

Psihologii vor manifesta față de colegii lor de profesie, onestitate, corectitudine, și solidaritate, conduitele lor fiind în acord cu standardele profesionale.

 

• Respect

Psihologii vor manifesta respect față de colegii lor de profesie și nu vor exprima critici nefondate și etichetări la adresa activității lor profesionale.

 

• Evitarea denigrării

Psihologii nu vor acționa, sub nici o formă, în maniera denigratoare la adresa colegilor de profesie și nu vor impiedica pacienții să beneficieze de serviciile lor, dacă nu există un motiv serios și cu implicații etice în acest sens.

 

• Responsabilitatea profesională

Atunci când există o intenție justificată de încetare a serviciului psihologic oferit pacientului și de îndrumare a acestuia spre un alt coleg de profesie, psihologii vor menține un contact suportiv și responsabil față de pacienți până când acel coleg își asumă continuarea serviciului în cauză.

 

• Sprijinul colegial

Psihologii vor căuta să sprijine pe cât posibil eforturile profesionale ale colegilor în limita disponibilităților participative și a timpului disponibil.

 

• Concurența neloială

Psihologii nu vor practica concurență neloială. Sunt interzise și se consideră concurența neloială următoarele: tentativa sau acțiunea de atragere sau detumare de pacienți, prin denigrarea sau discreditarea altui psiholog; folosirea unei funcții publice pe care psihologul o deține în scopul atragerii de pacienții în interes propriu; furnizarea de date false privind competența și/sau atestarea profesională în scopul de a-1 induce în eroare pe beneficiar.

 

ART. 61 Standarde de înregistrare, prelucrare și păstrare a datelor

 

• Obținerea permisiunii

Psihologii trebuie să obțină permisiunea pacienților/subiecților sau a reprezentanților lor legali înainte de a efectua înregistrări audio, video sau scrise în timpul furnizării serviciilor sau în cercetare.

 

• Păstrarea datelor

Psihologii vor colecta numai acele date care sunt relevante pentru serviciul oferit si vor lua toate măsurile pentru a proteja aceste informații.

 

• Protejarea datelor

Psihologii au datoria să arhiveze în condiții de siguranță datele și informațiile obținute în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, conform reglementărilor în vigoare.

 

• Distrugerea datelor

La expirarea termenului de păstrare, dacă psihologul renunță la practica sa profesională prin intermediul căreia a realizat acele înregistrări sau dacă acesta se pensionează, va cauta să distrugă înregistrările respective. Înregistrările pot fi plasate către un alt psiholog numai cu consimțământul celor implicați, obținut în prealabil, pentru acele înregistrări. În situația suspendării sau încetării dreptului de liberă practică datele vor fi distruse, dacă nu se impune transferarea lor.

 

ART. 62 Terapie și consiliere

 

• Informarea pacientului

În obținerea consimțământului informat din partea pacienților, psihologii vor informa în prealabil pacientul cu privire la forma de terapie utilizată, metodele folosite, riscuri, alternative, limitele confidențialității, implicarea unor terți.

 

• Consimțământul pentru dezvăluire

În cazul ședințelor de terapie sau consiliere, înregistrările pot fi transferate și spre cei care preiau pacienții respectivi, putând avea acces la acestea atât colegii de profesie cât și supervizații ce se află într-un proces de formare terapeutică, dar numai cu consimțământul dat în prealabil de cei vizați în acele înregistrări.

 

• Intimitatea relației profesionale

Pacienții vor beneficia de servicii de consultanță, consiliere sau terapie din partea psihologilor fără prezența unor terți, aceasta fiind permisă numai dacă există un acord în acest sens, atât din partea pacientului cât și din partea psihologului.

 

• Terapia cu parteneri sexuali

Psihologii nu vor accepta în terapie persoane cu care au avut relații de intimitate sexuală.

 

• Relația sexuală cu foștii pacienți

Psihologii nu se vor angaja sub nici o formă în relații de intimitate sexuală cu foștii pacienți pentru o perioadă de cel puțin 2 ani de la încheierea terapiei sau a oricărei relații profesionale subsecvente.

 

• Încheierea terapiei din lipsa de beneficii

Psihologii vor încheia orice formă de terapie cu pacienții lor dacă există evidențe clare că aceștia nu mai au nici un beneficiu prin continuarea terapiei sau în cazul în care continuarea acesteia poate produce daune pacienților.

 

• Încheierea terapiei din alte motive

Psihologii vor încheia terapia dacă pacientul intră într-o relație cu o persoană unde apare riscul unei relații multiple, dacă există o agresiune din partea pacientului asupra terapeutului sau dacă există o solicitare clară în acest sens din partea pacientului.

 

• Continuarea terapiei cu un alt terapeut

Psihologul care preia un pacient, de la un coleg care din motive justificate nu mai poate continua actul teraputic, va examina cu atenție conținutul demersului, potențialul de risc, beneficiile, iar dacă e nevoie, îi poate consulta pe cei ce au fost implicați în procesul terapeutic și abia apoi va decide modalitățile de continuare a terapiei.

 

ART. 63 Evaluare și diagnoza

• Prezentarea caracteristicilor psihologice

Psihologii vor oferi informații despre caracteristicile psihologice ale indivizilor numai după ce au realizat o evaluare adecvată, care să susțină știintific și metodologic afirmațiile și concluziile lor, indiferent dacă e vorba de recomandări, rapoarte sau evaluări, precizând limitele afirmațiilor, concluziilor și recomandărilor lor. Dacă psihologii realizează că (re)examinarea individului nu este justificată sau necesară, atunci aceștia vor explica această opțiune, precizând sursele și documentele care stau la baza acestor concluzii.

 

• Datele de evaluare/diagnoza

Datele obținute pot fi scoruri brute și standardizate, răspunsurile pacientului la stimuli sau la întrebările la test, notele, înregistrările și consemnările psihologului, declarațiile și comportamentul pacientului în timpul unei examinări. Datele de evaluare/diagnoza reprezintă proprietate a psihologului sau instituției care realizează evaluarea/diagnoza.

 

• Interpretarea rezultatelor

În interpretarea rezultatelor evaluării, fiind incluse aici și interpretările computerizate, psihologii vor lua în considerare scopul evaluării, precum și numeroși alți factori, abilitățile de testare și caracteristicile persoanei evaluate (caracteristici situaționale, personale, lingvistice și culturale) care pot afecta judecățile psihologilor sau care pot reduce acuratețea intepretărilor.

 

• Calificarea în testare

Psihologii nu vor promova/încuraja folosirea tehnicilor de evaluare psihologică de către persoane necalificate și neautorizate, decât în cadrul unei formări în care există o supervizare adecvată.

 

• Actualitatea evaluării

Psihologii nu își vor baza deciziile sau recomandările pe teste depășite/învechite, pe date care nu mai sunt folositoare pentru scopul curent sau care nu corespund normelor de avizare ale metodelor și tehnicilor de evaluare stabilite de organismele competente.

 

• Prezentarea rezultatelor pentru cei evaluați

Indiferent dacă cotarea și interpretarea sunt făcute de psihologi, angajați ai acestora sau asistenți sau prin modalitați automate/computerizate, psihologii vor oferi persoanei evaluate sau reprezentantului acesteia explicațiile necesare înțelegerii rezultatelor, excepție făcând situațiile în care natura relației impiedică acest lucru (situații de evaluare organizațională, preangajare și evaluări prevăzute de reglementările în vigoare), acest fapt fiind adus la cunoștința persoanei evaluate inaintea începerii evaluării.

• Materialele

Materialele de evaluare/diagnoză cuprind manualul instrumentului, instrumentul propriu-zis, protocoale, întrebările sau stimulii utilizați, alte fișe sau formulare necesare și nu includ datele de evaluare/diagnoză. Psihologii vor menține integritatea și securitatea materialelor testului și a altor metode de evaluare prin neînstrăinarea lor către persoane care nu au competența necesară, respectând dreptul de proprietate intelectuală prevăzut de lege și obligațiile de tip privind utilizarea instrumentului.

 

CAPITOLUL  – VII – ETICA ȘI DEONTOLOGIA ASISTENTULUI MEDICAL

 

ART. 64 Principii generale

Principiile fundamentale în baza cărora se exercită profesia de asistent medical pe teritoriul României sunt următoarele:

• exercitarea profesiei se face exclusiv în respect față de viața și de persoana umană;

 

• în orice situație primează interesul pacientului și sănătatea publică;

 

• respectarea în orice situație a drepturilor pacientului;

 

• colaborarea, ori de câte ori este cazul, cu toți factorii implicați în asigurarea stării de sănătate a pacientului;

 

• acordarea serviciilor se va face la cele mai înalte standarde de calitate posibile, pe baza unui nivel înalt de competențe, aptitudini practice și performanțe profesionale fără niciun fel de discriminare;

 

• în exercitarea profesiei asistenții medicali generaliști și asistenții medicali trebuie să dovedească loialitate și solidaritate unii față de alții în orice împrejurare, să își acorde colegial ajutor și asistență pentru realizarea îndatoririlor profesionale;

 

• asistenții medicali generalist și asistenții medicali trebuie să se comporte cu cinste și demnitate profesională și să nu prejudicieze în niciun fel profesia sau să submineze încrederea pacientului.

 

ART. 65 Responsabilitatea personală, integritatea și independența profesională a asistenților medicali Asistentul medical trebuie să evite în exercitarea profesiei atitudinile ce aduc atingere onoarei profesiei și să evite tot ceea ce este incompatibil cu demnitatea și moralitatea individuală și profesională. Asistentul medical generalist are obligația să manifeste o conduită ireproșabilă față de bolnav, respectând întotdeauna demnitatea acestuia. În caz de pericol public, asistentul medical nu are dreptul să își abandoneze bolnavii, cu excepția unui ordin formal al unei autorități competente, conform legii. Asistentul medical este răspunzător pentru fiecare dintre actele lui profesionale. Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională, asistenții medicali încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greșeli în activitatea profesională. Încredințarea atribuțiilor proprii unor persoane lipsite de competența constituie greșeala deontologică. Asistentul medical trebuie să comunice cu pacientul într-o manieră adecvată, folosind un limbaj respectuos, minimalizând terminologia de specialitate pe înțelesul acestora. Asistentul medical trebuie să evite orice modalitate de a cere recompense, altele decât formele legale de plată.

 

ART. 66 Raporturi profesionale cu alți profesionisti din domeniul medico-sanitar și institute

 

Raporturile profesionale cu alți profesioniști din domeniul sanitar

În baza spiritului de echipă, asistenții medicali își datorează sprijin reciproc. Constituie încălcări ale regulilor etice:

 

• jignirea și calomnierea profesională;

 

• blamarea și defăimarea profesională;

 

• orice alt act sau fapt care poate aduce atingere demnității profesionale a asistentului medical.

 

În cazul unor neînțelegeri, în considerarea calității profesionale, conflictul în prima instanță trebuie mediat de biroul consiliului judetean al OAMGAMR și de Biroul executiv la nivel național al OAMGAMR. Dacă acesta persistă, cei implicați se pot adresa Comisiei de etică și deontologie a OAMGAMR sau justiției, fiind interzisă perturbarea activității profesionale din aceste cauze. În cazul în care se constată încălcări ale regulilor etice, se urmează procedura de sancționare, conform prevederilor legale în vigoare. În cazul colaborării mai multor asistenți medicali pentru examinarea, tratamentul sau îngrijirea aceluiași pacient, fiecare practician își asumă responsabilitatea individual prin aplicarea parafei profesionale în dreptul fiecărei manevre sau tehnici executate personal. În interesul pacienților, asistenții medicali vor avea relații de colaborare cu celelalte profesii din domeniul sanitar, cu respectarea demnității și onoarei profesionale.

 

Raporturile profesionale cu instituțiile

Unitatea urmărește să asigure condiții optime asistentului medical în exercitarea profesiei. Asistentul medical aduce la cunoștința persoanelor competente și autorităților competente orice circumstanță care poate prejudicia îngrijirea sau calitatea tratamentelor, în special în ceea ce privește efectele asupra persoanei sau care limitează exercitiul profesional. Asistentul medical, în concordanță cu diferitele niveluri de responsabilitate pe care le îndeplinește, contribuie la orientarea politicilor și dezvoltarea sistemului de sănătate.

 

ART. 67 Educația medicală continuă

În vederea creșterii gradului de pregătire profesională, asistenții medicali au obligația să efectueze cursuri și alte forme de educație continuă creditate de OAMGMAMR, precum și alte forme de educație continuă prevazute de lege pentru îndeplinirea numărului minim de credite anual necesar reautorizării exercitării profesiei.

 

ART. 68 Obligații etice și deontologice

 

Obligația acordării îngriiirilor medicale

Asistentul medical, în exercitarea profesiei, nu poate face discriminări pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenței etnice, originii naționale sau sociale, religiei, opțiunilor politice sau antipatiei personale, a condiției sociale față de pacienți. Asistentul medical are obligația de a lua măsuri de acordare a primului ajutor, de a acorda asistență medicală și îngrijirile necesare în limita competenței lor profesionale. În caz de calamități naturale (cutremure, inundații, epidemii, incendii) sau accidente în masă (naufragii, accidente rutiere sau aviatice, accidente nucleare etc.), asistentul medical este obligat să răspundă la chemare și să își ofere de bunăvoie serviciile de îngrijire, imediat ce au luat cunoștință despre eveniment. Voința pacientului în alegerea asistentului medical trebuie întotdeauna respectată, indiferent care ar fi sensul acesteia. Dacă pacientul se află într-o stare fizică sau psihică ce nu îi permite exprimarea lucidă a voinței, aparținătorii sau apropiații pacientului suferind trebuie preveniți și informați corect, pentru a hotărî în numele acestuia, cu excepția imposibilității (de identificare, de comunicare, de deplasare etc.) sau a urgențelor. Dacă în urma examinării sau în cursul îngrijirilor asistentul medical consideră că nu are suficiente cunoștințe sau experiența pentru a asigura o asistență corespunzătoare, se va consulta cu alți colegi sau va îndruma bolnavul către alți specialiști. Asistentul medical va păstra o atitudine de strictă neutralitate și neamestec în problemele familiale (morale, materiale etc.) ale pacientului, exprimându-și părerea numai dacă intervenția este motivată de interesul sănătății pacientului, cu consimțământul prealabil al acestuia. Asistentul medical poate refuza acordarea unor îngrijiri către pacient atunci cand refuzul este justificat de interesul sănătății pacientului, cu excepția situațiilor de urgență.

 

Respectarea drepturilor pacientului

Pacientul are următoarele drepturi: dreptul la informația medicală, dreptul la consimțământ, dreptul la confidențialitatea informațiilor și viața privată, drepturi în domeniul reproducerii, drepturi la tratament și îngrijiri medicale.

 

Consimțământul

O intervenție medicală nu se poate efectua decât după ce pacientul sau reprezentantul legal al acestuia, în cunoștință de cauză, și-a dat consimțământul. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, asumându-și în scris răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau, al opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului. Consimțământul pacientului sau, după caz, al reprezentantului legal al acestuia este obligatoriu:

 

• pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord;

 

• în cazul supunerii la orice fel de intervenție medicală;

 

• în cazul participării sale la învățământul medical clinic și la cercetarea științifică;

 

• în cazul fotografierii sau filmării sale într-o unitate medicală;

 

• în cazul donării de sânge în condițiile prevăzute de lege.

 

Consimțământul pacientului sau al reprezentantului legal al acestuia, după caz, nu este obligatoriu în următoarele situații:

• când pacientul nu își poate exprima voința, dar este necesară o intervenție medicală de urgență;

 

• în cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenția este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să își dea consimțământul, asistentul medical este obligat să anunțe medicul curant (decizia fiind declinată unei comisii de arbitraj de specialitate).

 

Secretul profesional

Secretul profesional este obligatoriu. Secretul profesional există și față de aparținători, colegi sau alte persoane din sistemul sanitar, neinteresate în tratament, chiar și după terminarea tratamentului și decesul pacientului. Obiectul secretului profesional îl constituie tot ceea ce asistentul medical, în calitatea lui de profesionist, a aflat direct sau indirect în legătură cu viața intimă a pacientului, a familiei, a aparținătorilor, precum și problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanțe în legătură cu boala și alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei. Asistentul medical răspunde disciplinar pentru destăinuirea secretului profesional, excepție făcând situația în care pacientul și-a dat consimțământul expres pentru divulgarea acestor informații, în tot sau în parte. Interesul general al societății (prevenirea și combaterea epidemiilor, a bolilor venerice, a bolilor cu extindere în masa și altele asemenea prevăzute de lege) primează față de interesul personal al pacientului. În comunicările științifice, cazurile vor fi astfel prezentate încât identitatea pacientului să nu poată fi recunoscută.

 

Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate de către asistentul medical numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

 

ART. 69 Situații speciale în practicarea profesiunii în sistem instituționalizat

Situatia bolnavului psihic

Persoanele cu tulburări psihice beneficiază de asistență medicală și de îngrijiri de sănătate de aceeași calitate cu cele aplicate altor categorii de bolnavi și adaptate cerințelor lor de sănătate. Orice persoană cu tulburări psihice trebuie aparată de daunele pe care ar putea să i le producă administrarea nejustificata a unui medicament, tehnica sau manevra de îngrijire și tratament, de maltratările din partea altor pacienți sau persoane ori de alte acte de natură să antreneze o suferință fizică sau psihică. Pacientul cu tulburari psihice trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înțelegere. În cazul în care pacientul cu tulburări psihice nu își poate exprima liber voința, consimțământul în scris trebuie luat de la reprezentantul legal al acestuia. Nu este necesară obținerea consimțământului în condițiile când este necesară intervenția de urgență. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, după caz, asumându-și în scris răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului, cu informarea medicului, dacă întreruperea tratamentului sau a îngrijirilor are drept consecință punerea în pericol a vieții pacientului. Orice persoană care suferă de tulburări psihice trebuie tratață cu omenie și respectul demnității umane și trebuie să fie apărată împotriva oricăror forme de exploatare economică, sexuală sau de alta natură, împotriva tratamentelor vătămătoare și degradante. Nu este admisă nicio discriminare bazată pe o tulburare psihică.

 

Prescrierea, eliberarea pe baza unei rețete medicale și administrarea drogurilor

Prescrierea, eliberarea pe baza unei rețete medicale și administrarea drogurilor, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, constituie infracțiune.

 

CAPITOLUL  – VIII – ETICA ȘI DEONTOLOGIA

ASISTENTULUI – SOCIAL

 

ART. 70 Asistența socială este o profesie care are un fundament practic și o bază științifică și academică ce facilitează schimbarea sustenabilă, dezvoltarea socială și coeziunea socială.  

Principiile justiției sociale, ale drepturilor omului, a responsabilității colective și a respectului pentru diversitate sunt esențiale pentru asistența socială. De aceea asistenții sociali pledează și investesc într-un sistem de asistență socială transformativă și sustenabilă pentru oamenii care sunt în situații vulnerabile!

Intervenția în asistența socială este susținută de teorii ale asistenței sociale și ale științelor sociale, de practica reflectivă și învățare experiențială, dar și de sistemele de cunoaștere locală dezvoltate de către fiecare comunitate. 

 

ART. 71 Principiile etice adoptate de către Federația Internațională a Asistenților Sociali (IFSW) și de către Asociația Asistenților Sociali din România (ASproAS)

1. Recunoașterea demnității umane

Asistenții sociali recunosc și respectă demnitatea și valoarea oamenilor prin atitudine, cuvânt și faptă. 

În același timp, asistenții sociali pun în dezbatere și discuție comportamentele și atitudinile în care oamenii se pot devaloriza sau stigmatiza pe ei înșiși sau pe cei din jur. Asistenții sociali înțeleg că diferențierea dintre aceste situații necesită o practica reflectivă și o gândire critică.

În practica profesională,  asistenții sociali și specialiștii angajați în furnizarea de servicii sociale aduc la locul de muncă istoria propriei vieți, suferințele și bucuriile, valorile și orientările religioase, spirituale și culturale. Reflecția critică asupra modului în care dimensiunea personală influențează dimensiunea profesională și viceversa trebuie să fie fundamentul practicii etice de zi cu zi.

Asistenții sociali recunosc valoarea și demnitatea inerentă a ființei umane, și totodată recunosc vulnerabilitățile proprii și vulnerabilitățile oamenilor cu care lucrează. Reglarea, recunoașterea și abordarea vulnerabilităților este o componentă a practicii profesionale și constituie surse de creștere și îmbogățire umană.

2. Promovarea drepturilor omului

Asistenții sociali adoptă și promovează drepturile fundamentale și inalienabile ale oamenilor. 

Asistența socială se bazează pe respectul pentru valoarea inerentă a omului, pe respectul pentru demnitatea tuturor oamenilor și a drepturilor individuale și sociale/civile care decurg din acestea. Asistenții sociali lucrează frecvent cu oamenii pentru a găsi un echilibru adecvat între propriile drepturi și valorile celorlalți.

Recunoscând faptul că moștenirea, cultura și tradițiile servesc uneori drept deghizare a încălcării drepturilor omului, asistenții sociali își asumă rolul de mediator pentru a permite consensul și a găsi un echilibru adecvat între drepturile concurente ale omului. Asistenții sociali fac un demers permanent pentru respectarea drepturilor persoanelor marginalizate, stigmatizate, excluse, exploatate sau oprimate.

Asistenții sociali recunosc că drepturile omului trebuie să coexiste în relație cu responsabilitatea colectivă. Drepturile individuale ale omului pot fi realizate doar dacă oamenii își asumă responsabilitatea unul față de altul, își asumă responsabilitatea față de mediul înconjurător și lucrează pentru a crea relații reciproce în cadrul comunităților.

Asistenții sociali oferă informații cu privire la drepturi și sprijină eforturile oamenilor de a beneficia de drepturile pe care le au. 

Asistenții sociali recunosc statul ca actor principal în apărarea, promovarea și împlinirea drepturilor omului.

3. Promovarea justiției sociale.

Asistenții sociali au responsabilitatea de a angaja oamenii în realizarea justiției sociale, în raport cu societatea în general și în raport cu persoanele cu care lucrează în serviciile sociale. 

Justiția socială are mai multe dimensiuni, precum:

3.1 Discriminarea provocatoare și opresiunea 

Asistenții sociali combat discriminarea, care include, dar nu se limitează la: vârstă, capacitate, stare civilă, clasă, cultură, etnie, sex, identitate de gen, limbă, naționalitate (sau lipsa acesteia), convingeri politice, sărăcie, rasă, statut de relație, religie, sex, orientare sexuală, statut socio-economic, credințe spirituale sau structură familială.

3.2 Respectarea diversității

Asistenții sociali lucrează pentru dezvoltarea sustenabilă și consolidarea comunităților incluzive care respectă diversitatea etnică și culturală a oamenilor, ținând seama de diferențele individuale, de familie și de grup.

Asistenții sociali recunosc că respectul și acceptarea diversității nu trebuie folosite pentru a întinde limitele relativismului moral până la punctul în care drepturile anumitor grupuri de persoane sunt încălcate.

3.3 Accesul la resurse echitabile

Asistenții sociali susțin și lucrează pentru accesul și distribuirea echitabilă a resurselor și a bunăstării. Asistenții sociali susțin dreptul persoanelor la venituri sustenabile, care trebuie asigurate prin muncă decentă și / sau securitate socială universală.

3.4 Promovarea politicilor și practicilor nedrepte

Asistenții sociali lucrează pentru a aduce în atenția angajatorilor, a factorilor de decizie politică, a politicienilor și a instituțiilor publice abilitate, politicile și resursele care sunt inadecvate sau în care politicile și practicile sunt opresive, nedrepte sau dăunătoare. 

În acest sens, asistenții sociali pledează și pentru recunoașterea propriilor drepturi în aceste demersuri. Asistenții sociali trebuie să fie conștienți de situații care ar putea amenința propria lor siguranță și securitate și trebuie să facă alegeri judicioase în astfel de circumstanțe. Asistenții sociali nu sunt obligați să acționeze atunci când propria viața le este în pericol.

3.5 Dezvoltarea solidarității umane

Asistenții sociali lucrează activ în comunități, împreună cu colegii lor din interiorul și din afara ariei profesionale, pentru a construi rețele de solidaritate, pentru a dezvolta schimbări benefice societății și pentru a crea societăți incluzive și responsabile.

4. Promovarea dreptului la auto-determinare

Asistenții sociali respectă și promovează drepturile persoanelor pentru a face propriile alegeri și a lua propriile decizii, cu condiția ca acestea să nu amenințe drepturile și interesele legitime ale altora.

Asistenții sociali recunosc faptul că situațiile individuale se intersectează cu condițiile structurale și că idealul autodeterminării necesită resurse precum educația, locuri de muncă decente, accesul la sănătate, locuința sigură și stabilă, siguranța și securitatea, sisteme de sănătate adecvate, apa curată, mediile fără poluare și accesul la informații.

5. Promovarea dreptului la participare

Asistenții sociali lucrează pentru a construi stima de sine și a dezvolta capacitățile oamenilor, promovând implicarea deplină și participarea lor la toate deciziile și acțiunile care le afectează viața.

Asistenții sociali trebuie să implice oamenii în deciziile care îi privesc și să fie pregătiți să fie transparenți cu privire la motivele deciziilor lor.

6. Respectarea confidențialității

Asistenții sociali respectă și lucrează în conformitate cu dreptul omului la confidențialitate, cu excepția cazului în care există riscul ca persoana să-și facă rău sau să facă rău celor din jur, precum și să încalce anumite prevederile legale.

Asistenții sociali informează persoanele cu care se angajează într-o relație profesională despre limitele confidențialității. 

7. Tratarea oamenilor într-un mod care le respectă integritatea personală 

Asistenții sociali recunosc dimensiunile biologice, psihologice, sociale și spirituale ale vieții oamenilor și înțeleg și tratează toți oamenii în integralitatea lor. 

Această recunoaștere este folosită pentru a realiza evaluări și a formula intervenții holistice, cu participarea deplină a oamenilor, organizațiilor și comunităților în care oamenii trăiesc.

Asistenții sociali colaborează cu alți specialiști și adoptă o abordare integrată a problemelor și a provocărilor cu care oamenii se confruntă.

8. Utilizarea etică a tehnologiei și a presei sociale

Principiile etice se aplică tuturor contextelor practicii profesionale, educației și cercetării în domeniul asistenței sociale, indiferent dacă implică contact direct/față-în-față sau prin utilizarea tehnologiei digitale și a mass-mediei.

Asistenții sociali trebuie să recunoască faptul că utilizarea tehnologiei digitale și a mijloacelor de comunicare media socială poate duce la încălcarea standardelor etice, incluzând, dar fără a se limita, la intimitate și confidențialitate, conflicte de interese, competențe și documentație.

Asistenții sociali nu postează poze ale persoanelor cu care lucrează fără consimțământul lor și fără o informare detaliată asupra consecințelor și a vulnerabilităților create de tehnologia digitală. 

Asistenții sociali înțeleg că publicarea imaginilor portret ale adulților în situații care le scot în evidență vulnerabilitățile este interzisă. 

 

9. Păstrarea integrității profesionale

Asistenții sociali trebuie să dețină calificările necesare și să dezvolte și să mențină competențele necesare pentru a-și practica cu succes profesia.

10. Susținerea oamenilor în zonele de război

Asistenții sociali susțin nonviolența. Asistenții sociali pot lucra împreună cu personalul militar în scopuri umanitare și pot lucra pentru construirea și reconstruirea păcii. Asistenții sociali care operează într-un context militar sau de menținere a păcii trebuie să sprijine întotdeauna demnitatea oamenilor ca fiind principalul lor obiectiv. 

Asistenții sociali nu trebuie să își lase cunoștințele și abilitățile lor să fie folosite în scopuri inumane, cum ar fi tortura, supravegherea militară, terorismul sau terapia de conversie și nu pot să folosească arme în cadrul capacităților lor profesionale împotriva oamenilor.

11. Construirea și păstrarea relațiilor profesionale de încredere

Asistenții sociali nu pot să abuzeze de pozițiile lor de putere și de relațiile de încredere cu oamenii cu care se angajează într-o relație profesională de suport. Asistenții sociali recunosc limitele dintre viața personală și cea profesională și nu abuzează de pozițiile lor în beneficiul personal.

ASproAS își asumă responsabilitatea de a transmite informația despre principiile etice către asistenții sociali și către școlile de asistență socială. ASproAS oferă ghidare asistenților sociali pentru a înțelege și a implementa acțiuni profesionale în conformitate cu actualul cod etic.

 

CAPITOLUL  – IX – ETICA ȘI DEONTOLOGIA

PERSONALULUI CARE DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA DE 

CONTROL FINANCIAR PREVENTIV

ART. 72 Principiile care stau la baza activității de control financiar preventiv:

(1) Exercitarea atribuțiilor de control financiar preventiv de către persoanele desemnate, se realizează pe baza urmatoarelor principii:

1. a) Competența 

Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu, trebuie să cunoască și să aplice cu consecvență și fermitate prevederile legale în domeniu, asigurând legalitatea și regularitatea proiectelor de operațiuni ce fac obiectul vizei, precum și încadrarea acestora în limitele creditelor bugetare sau ale creditelor de angajament. În acest scop, aceasta are obligația să cunoască în permanență toate reglementările legale specifice domeniului în care își exercită atribuțiile de acordare a vizei de control financiar preventiv propriu.

1. b) Independenta decizională în condițiile separării 

Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu, este independentă în luarea deciilor și acestuia nu i se poate impune în nici un fel acordarea sau refuzul vizei de control financiar preventiv propriu. Pentru actele sale, întreprinse cu buna-credință, în exercitarea atribuțiilor sale și în limita acestora, cu respectarea prevederilor legale, persoana respectivă nu poate fi sancționată sau schimbată din această activitate. Conducerea unității în care se  exercită activitatea de  control  financiar preventiv  propriu,  este obligată să ia măsurile necesare pentru separarea atribuțiilor de aprobare, efectuare și control al operațiunilor, astfel încât acestea să fie încredințate unor persoane diferite.

1. c) Obiectivitate.

În exercitarea activității de control financiar preventiv propriu și, mai ales, în luarea deciziei de a acorda sau respinge viza, persoana desemnată trebuie să verifice sistematic și temeinic proiectele de operațiuni, să nu cedeze unor prejudecăți, presiuni sau influențe ce i-ar putea afecta aprecierea corectă a acestora, să dea dovadă de imparțialitate, să aibă o atitudine neutră, lipsită de subiectivism.

1. d) Conduita. 

Persoana desemnată cu exercitarea activității de control financiar preventiv propriu, trebuie să fie de o probitate morală recunoscută, să aibă o conduită corectă, să dea dovadă de comportare profesională ireproșabilă, la nivelul celor mai înalte standarde. Aceasta trebuie să aibă o comportare demnă în societate, să-și desfășoare activitatea astfel încât să aibă o bună reputație.

1. e)Confidențialitatea.

Persoana desemnată să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu, este obligată să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, după caz, în legătură cu conținutul proiectelor de operațiuni ce fac obiectul vizei, să nu divulge în nici un fel informațiile unei terțe persoane, cu excepția cazurilor în care este autorizată în mod expres de către cei în drept sau în situația în care este autorizată în mod expres de către cei în drept sau în situația în care furnizarea informației reprezintă o obligație legală sau profesională.

1. f)  Incompatibilitatea.

• Nu pot fi desemnate să exercite activitate de control financiar preventiv, persoanele aflate în curs de urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate pentru fapte privitoare la abuz de serviciu, fals, uz de fals, inșelăciune, dare sau luare de mită și alte infracțiuni prin care au produs daune patrimoniului persoanelor fizice sau juridice.
• Dacă în cazul urmăririi penale, al judecății sau după condamnare a intervenit amnistia, persoana în cauză nu poate să fie desemnată pentru exercitarea activității de control financiar preventiv propriu, timp de doi ani de la aplicarea senrintei. Persoana căreia i s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, nu poate să exercite această activitate în cursul termenului de incercare și pe parcursul a doi ani de la expirarea acestui termen.

  

CAPITOLUL  – X – DISPOZIȚII FINALE

 

ART. 73 Răspunderea personalului al Unității de Asistență Medico-Socială de Pneumoftiziologie Sânpetru

Încălcarea dispozițiilor prezentului cod de conduită constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a personalului, în condițiile legii, care nu exclude răspunderea civilă, penală, administrativă sau materială. Comisiile interne cu atributii disciplinare au competența de a cerceta încălcarea prevederilor prezentului cod de conduită și de a propune aplicarea sancțiunilor disciplinare în condițiile Legii nr. 53/2003, republicată, cu modificările ulterioare. în cazurile în care faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni, vor fi sesizate organele de urmărire penală competente.

 

ART. 74 Prezentul cod de etică și deontologie profesională se aplică începând cu data aprobării.